Roger Federer s-a calificat ieri în cea de-a 29-a finală de Grand Slam a carierei – din care a câştigat 18 – şi în cea de-a 11-a la Wimbledon, după cele din 2003-2007, toate câştigate, 2008 – pierdută, 2009 şi 2012 – câştigate, 2014 şi 2015 – pierdute.
În semifinala de ieri, deşi a rămas în continuare cu cifra zero în dreptul seturilor pierdute, el a avut ceva de muncit ca să-l învingă pe Tomas Berdych.
În prima manşă, cehul şi-a luat în jocul 8 înapoi break-ul pe care îl pierduse în jocul 5, în manşa a doua, Roger a salvat o minge de break în jocul 7, dar asta a fost cam toată opoziţia, căci “Il Maestro” nu şi-a mai pierdut serviciul, a câştigat fără emoţii tie-break-urile şi s-a distanţat decisiv în ghemul 7 al setului 3, după ce – e adevărat – în ghemul precedent mai salvase alte două mingi de break:
Am fost capabil să vin cu lucrurile bune atunci când a contat… Nu am fost panicat deloc, ceea ce e important atunci când intri în criză de timp.
Roger Federer (Elveţia, 5) [3] – Tomas Berdych (Cehia, 15) [11] 7-6(4), 7-6(4), 6-4 în 2h18′
