Eram consternat într-unul din articolele trecute – cel de după calificarea Ralucăi Şerban în semifinalele turneului WTA International Luxemburg 2018 – de înverşunarea cu care forurile diriguitoare ale tenisului românesc au alungat-o pe jucătoare.

Credit Foto: M. Vreje

Iată că acum consecinţele acestor acţiuni au devenit efective şi triste, căci jucătoarea din Constanţa nu va mai reprezenta România. Ea a primit paşaportul cipriot şi a înaintat la WTA cererea de a reprezenta Ciprul. Mai departe, lucrurile sunt simple formalităţi, odată procedura încheiată, în dreptul numelui ei va apărea (CYP).

Este cea mai importantă pierdere pe care o suferă tenisul românesc de o bună bucată de timp.

Evenimentul intervine într-un moment în care cariera Ralucăi este într-un progres accelerat. Beneficiind de wild card-ul acordat de organizatorii International Luxemburg, ea a profitat din plin de acesta şi s-a calificat în semifinalele probei de dublu. Surplusul de curaj dat de această performanţă – şi chiar de setul pe care îl câştigase la Eugenie Bouchard în calificări – s-a făcut resimţit imediat, căci a jucat două finale consecutive în proba de simplu la categoria ITF 25.000 USD: Istanbul şi Minsk şi astfel şi-a îmbunătăţit cel mai bun clasament al carierei, în două rânduri, inclusiv astăzi, când se situează pe locul 218 WTA.

Raluca a câştigat în circuitul ITF Pro 10 titluri la simplu – dintre care două la nivel 25k – şi 11 la dublu – dintre care unul 25k+H şi trei 25k.

Nu i se poate imputa nimic Ralucăi legat de această alegere, căci ea nu a fost ajutată cu absolut nimic de Federaţia de specialitate din România. Fără cantonamente, sprijin financiar, nici măcar wild card-uri la turneele din ţară.
Mai ales că în 2011 ea s-a mutat împreună cu familia în Cipru, unul din motive fiind acela de a-i asigura Ralucăi un mediu propice pentru a-şi pune în valoare talentul. Acolo şi-a început cariera în circuitul ITF al juniorilor. De atunci şi până acum ea a reprezentat România, aşteptând zadarnic ca în urma progreselor constante pe care le-a făcut – titluri, clasamente din ce în ce mai bune, ca să nu mai vorbim despre aprecierile unanime venite din partea specialiştilor – să primească un semn de viaţă de la cei care cârmuiesc destinele tenisului românesc.
Cum nu a intrat în sfera preocupărilor diriguitorilor tenisulului românesc, s-a ajuns la situaţia de astăzi, un deznodământ ineluctabil.

Greutăţile pe care le-a avut de înfruntat Raluca în circuit au fost enorme: cheltuieli mari, oboseala deplasărilor, lipsa unui tratament medical adecvat – şi accidentări a avut destule.
Deşi mi-a povestit mereu despre ele, niciodată nu m-a lăsat să scriu pe site, ca să nu se interpreteze că îşi găseşte scuze.

Chiar dacă nici tenisul din Cipru nu este unul bogat, măcar acolo i s-au oferit condiţii de antrenament bune şi sprijin moral, adică a găsit oameni care au crezut în ea şi au încurajat-o, mai ales în persoana antrenorului ei, Yiannos Hadjigeorgiou.

Acum Raluca priveşte cu serenitate spre un nou început şi bine face. Nostalgia o domină totuşi în aceste clipe, gândurile ei îndreptându-se spre primul ei antrenor din Constanţa, Nicuşor Ene, căruia îi mulţumeşte pentru tenisul pe care l-a învăţat de la dânsul şi pentru că a fost unul dintre puţinii români care au crezut în ea.

Cum în paginile TeniSite.info am scris încă de la început despre Raluca Şerban, vom continua să-i evidenţiem rezultatele şi activitatea, la fel cum o vom face pentru oricare altă jucătoare din România, atâta timp cât vom mai scrie despre tenis.
Pentru noi va rămâne mereu o jucătoare româncă, indiferent ce simbol de ţară este trecut în dreptul numelui ei.

Succes în carieră, Raluca! Îţi ţinem pumnii!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.