ATP Tokyo 2018: Jan-Lennard Struff l-a eliminat pe capul de serie 1, Marin Cilic. Câteva date despre turneu.

Embed from Getty Images
Embed from Getty Images

Două Slideshow-uri a câte 5 imagini

Săptămâna aceasta se dispută a 45-a ediţie a Open-ului Japoniei, cu denumirea actuală ATP 500 Series “Rakuten Japan Open Tennis Championships 2018”.

Turneul – dotat cu premii în valoare de 1.781.930 USD şi o contribuţie financiară totală de 1.928.580 USD – se va disputa anul acesta în sală, în arena “Musashino Forest Sports Plaza” o arenă cu o capacitate de 10.000 de locuri, care va fi utilizată şi la Jocurile Olimpice din 2020.

La sfârşitul ştirii, finalele ediţiilor de până acum, cu Andrei Pavel campion la simplu în 1998.

Deţinătorul titlului la simplu – David Goffin – nu este prezent, iar din echipa campioană la dublu în 2017, Ben McLachlan / Yasutaka Uchijama, ambii figurează pe tablou, dar în echipe diferite: McLachlan alături de Jan-Lennard Struff, capi de serie 4 şi Uchijama alături de Joe Salisbury. Interesant este că săptămâna trecută, McLachlan / Salisbury câştigau titlul la 250 Series Shenzhen.

Accidentat la braţul drept, David Goffin a zburat de la Chicago – unde a participat la Laver Cup – în Asia, pentru a juca doar un singur meci la 250 Series Shenzhen, deoarece nu va participa nici la Masters 1000 Shanghai, săptămâna viitoare.
Calificarea la Turneul Final de la Londra pare acum compromisă şi în aceste condiţii, decizia lui de a participa la demonstrativul pe echipe, una complet neinspirată.

Deocamdată, Struff a reuşit surpriza turneului la simplu, după ce l-a eliminat în turul 1 (R32) pe favoritul principal:

Jan-Lennard Struff (Germania, 56 ATP) – Marin Cilic (Croaţia, 6) [1] 3-6, 6-4, 7-6(1)

Partida a durat 2h20′.
În setul decisiv, Cilic a avut avans de un break, începând cu jocul 5, iar Struff l-a prins din urmă de-abia în jocul 10. A urmat un nou schimb de break-uri şi tie-break-ul dominat autoritar de german, care a obţinut astfel a doua victorie a carierei la un jucător din top 10, prima, la Stan Wawrinka, în turul 2 la Masters 1000 Paris 2016.

Ieri au mai fost eliminaţi doi capi de serie în:

Daniil Medvedev (Rusia, 32) [Q] – Diego Schwartzman (Argentina, 14) [4] 6-4, 6-4 în 1h28′

Denis Shapovalov (Canada, 31) – Hyeon Chung (Coreea de Sud, 23) [7] 6-3, 3-6, 6-2în 1h51′

Şi capii de serie 1 de pe tabloul de dublu – campionii de la 500 Series Beijing 2017 – au fost eliminaţi ieri în primul tur:

Fabrice Martin (73 ATP la dublu) / Gilles Simon (307) (ambii Franţa) – Henri Kontinen (Finlanda, 8) / John Peers (Australia, 7) [1] 3-6, 7-6(4), [10-7] în 1h39′. 

Kontinen / Peers aveau mare nevoie de puncte aici, în perspectiva Turneului Final ATP, căci se situează de-abia pe locul 10 în clasamentul sezonului.

*

Tablourile turneelor ATP

Ordinea de joc – 03.10 – ATP Tokyo 2018

*

1972	Toshiro Sakai	Jun Kuki	6–3, 6–3
1973	Ken Rosewall	John Newcombe	6–1, 6–4
1974	John Newcombe	Ken Rosewall	3–6, 6–2, 6–3
1975	Raúl Ramírez	Manuel Orantes	6–4, 7–5, 6–3
1976	Roscoe Tanner	Corrado Barazzutti	6–3, 6–2
1977	Manuel Orantes	Kim Warwick	6–2, 6–1
1978	Adriano Panatta	Pat Du Pré	6–3, 6–3
1979	Terry Moor	Pat Du Pré	3–6, 7–6, 6–2
1980	Ivan Lendl	Eliot Teltscher	3–6, 6–4, 6–0
1981	Balázs Taróczy	Eliot Teltscher	6–3, 1–6, 7–6
1982	Jimmy Arias	Dominique Bedel	6–2, 2–6, 6–4
1983	Eliot Teltscher	Andrés Gómez	7–5, 3–6, 6–1
1984	David Pate	Terry Moor	6–3, 7–5
1985	Scott Davis	Jimmy Arias	6–1, 7–6
1986	Ramesh Krishnan	Johan Carlsson	6–3, 6–1
1987	Stefan Edberg	David Pate	7–6, 6–4
1988	John McEnroe	Stefan Edberg	6–2, 6–2
1989	Stefan Edberg (2)	Ivan Lendl	6–3, 2–6, 6–4
1990	Stefan Edberg (3)	Aaron Krickstein	6–4, 7–5
1991	Stefan Edberg (4)	Ivan Lendl	6–1, 7–5, 6–0
1992	Jim Courier	Richard Krajicek	6–4, 6–4, 7–6
1993	Pete Sampras	Brad Gilbert	6–2, 6–2, 6–2
1994	Pete Sampras (2)	Michael Chang	6–4, 6–2
1995	Jim Courier (2)	Andre Agassi	6–3, 6–4
1996	Pete Sampras (3)	Richey Reneberg	6–4, 7–5
1997	Richard Krajicek	Lionel Roux	6–2, 3–6, 6–1
1998	Andrei Pavel	Byron Black	6–3, 6–4
1999	Nicolas Kiefer	Wayne Ferreira	7–6(7–5), 7–5
2000	Sjeng Schalken	Nicolás Lapentti	6–4, 3–6, 6–1
2001	Lleyton Hewitt	Michel Kratochvil	6–4, 6–2
2002	Kenneth Carlsen	Magnus Norman	7–6(8–6), 6–3
2003	Rainer Schüttler	Sébastien Grosjean	7–6(7–5), 6–2
2004	Jiří Novák	Taylor Dent	5–7, 6–1, 6–3
2005	Wesley Moodie	Mario Ančić	1–6, 7–6(9–7), 6–4
2006	Roger Federer	Tim Henman	6–3, 6–3
2007	David Ferrer	Richard Gasquet	6–1, 6–2
2008	Tomáš Berdych	Juan Martín del Potro	6–1, 6–4
2009	Jo-Wilfried Tsonga	Mikhail Youzhny	6–3, 6–3
2010	Rafael Nadal	Gaël Monfils	6–1, 7–5
2011	Andy Murray	Rafael Nadal	3–6, 6–2, 6–0
2012	Kei Nishikori	Milos Raonic	7–6(7–5), 3–6, 6–0
2013	Juan Martín del Potro	Milos Raonic	7–6(7–5), 7–5
2014	Kei Nishikori (2)	Milos Raonic	7–6(7–5), 4–6, 6–4
2015	Stan Wawrinka	Benoît Paire	6–2, 6–4
2016	Nick Kyrgios	David Goffin	4−6, 6−3, 7−5
2017	David Goffin	Adrian Mannarino	6−3, 7−5

*

1973	Mal Anderson Ken Rosewall	Colin Dibley Allan Stone	7–5, 7–5
1974	Nu s-a disputat din cauza vremii
1975	Brian Gottfried Raúl Ramírez	Juan Gisbert Sr. Manuel Orantes	7–6, 6–4
1976	Bob Carmichael Ken Rosewall	Ismail El Shafei Brian Fairlie	6–4, 6–4
1977	Geoff Masters Kim Warwick	Colin Dibley Chris Kachel	6–2, 7–6
1978	Ross Case Geoff Masters	Željko Franulović Buster Mottram	6–2, 4–6, 6–1
1979	Colin Dibley Pat Du Pré	Rod Frawley Francisco González	3–6, 6–1, 6–1
1980	Ross Case Jaime Fillol	Terry Moor Eliot Teltscher	6–3, 3–6, 6–4
1981	Heinz Günthardt Balázs Taróczy	Larry Stefanki Robert Van’t Hof	3–6, 6–2, 6–1
1982	Sherwood Stewart Ferdi Taygan	Tim Gullikson Tom Gullikson	6–1, 3–6, 7–6
1983	Sammy Giammalva Jr. Steve Meister	Tim Gullikson Tom Gullikson	6–4, 6–7, 7–6
1984	David Dowlen Nduka Odizor	Mark Dickson Steve Meister	6–7, 6–4, 6–3
1985	Scott Davis David Pate	Sammy Giammalva Jr. Greg Holmes	7–6, 6–7, 6–3
1986	Matt Anger Ken Flach	Jimmy Arias Greg Holmes	6–2, 6–3
1987	Paul Annacone Kevin Curren	Andrés Gómez Anders Järryd	6–4, 7–6
1988	John Fitzgerald Johan Kriek	Steve Denton David Pate	6–4, 6–7, 6–4
1989	Ken Flach Robert Seguso	Kevin Curren David Pate	7–6, 7–6
1990	Mark Kratzmann Wally Masur	Kent Kinnear Brad Pearce	3–6, 6–3, 6–4
1991	Stefan Edberg Todd Woodbridge	John Fitzgerald Anders Järryd	6–4, 5–7, 6–4
1992	Kelly Jones Rick Leach	John Fitzgerald Anders Järryd	0–6, 7–5, 6–3
1993	Ken Flach Rick Leach	Glenn Michibata David Pate	2–6, 6–3, 6–4
1994	Henrik Holm Anders Järryd	Sébastien Lareau Patrick McEnroe	7–5, 6–1
1995	Mark Knowles Jonathan Stark	John Fitzgerald Anders Järryd	6–3, 3–6, 7–6
1996	Todd Woodbridge Mark Woodforde	Mark Knowles Rick Leach	6–2, 6–3
1997	Martin Damm Daniel Vacek	Justin Gimelstob Patrick Rafter	2–6, 6–2, 7–6
1998	Sébastien Lareau Daniel Nestor	Olivier Delaître Stefano Pescosolido	6–3, 6–4
1999	Jeff Tarango Daniel Vacek	Wayne Black Brian MacPhie	4–3, ret.
2000	Mahesh Bhupathi Leander Paes	Michael Hill Jeff Tarango	6–4, 6–7, 6–3
2001	Rick Leach David Macpherson	Paul Hanley Nathan Healey	1–6, 7–6, 7–6
2002	Jeff Coetzee Chris Haggard	Jan-Michael Gambill Graydon Oliver	7–6, 6–4
2003	Justin Gimelstob Nicolas Kiefer	Scott Humphries Mark Merklein	6–7, 6–3, 7–6
2004	Jared Palmer Pavel Vízner	Jiří Novák Petr Pála	5–1, ret.
2005	Satoshi Iwabuchi Takao Suzuki	Simon Aspelin Todd Perry	5–4, 5–4
2006	Ashley Fisher Tripp Phillips	Paul Goldstein Jim Thomas	6–2, 7–5
2007	Jordan Kerr Robert Lindstedt	Frank Dancevic Stephen Huss	6–4, 6–4
2008	Mikhail Youzhny Mischa Zverev	Lukáš Dlouhý Leander Paes	6–3, 6–4
2009	Julian Knowle Jürgen Melzer	Ross Hutchins Jordan Kerr	6–2, 5–7, [10–8]
2010	Eric Butorac Jean-Julien Rojer	Andreas Seppi Dmitry Tursunov	6–3, 6–2
2011	Andy Murray Jamie Murray	František Čermák Filip Polášek	6–1, 6–4
2012	Alexander Peya Bruno Soares	Leander Paes Radek Štěpánek	6–3, 7–6(7–5)
2013	Rohan Bopanna Édouard Roger-Vasselin	Jamie Murray John Peers	7–6(7–5), 6–4
2014	Pierre-Hugues Herbert Michał Przysiężny	Ivan Dodig Marcelo Melo	6–3, 6–7(3–7), [10–5]
2015	Raven Klaasen Marcelo Melo	Juan Sebastián Cabal Robert Farah	7–6(7–5), 3–6, [10–7]
2016	Marcel Granollers Marcin Matkowski	Raven Klaasen Rajeev Ram	6–2, 7–6(7–4)
2017	Ben McLachlan Yasutaka Uchiyama	Jamie Murray Bruno Soares	6–4, 7–6(7–1)

Credit Foto: wikipedia.org