US Open 2018: Câteva date şi statistici legate de turneul masculin. Analiză succintă a tabloului.

Galerie
Credit Foto: Chad @CCSMOOTH13, Outside the Ball @outside_theball

Faţă de cele precizate în prezentarea turneului feminin al ultimului turneu de Mare Şlem al anului, să mai adăugăm că evenimentul s-a disputat la început pe iarbă (1881 – 1974), apoi pe zgură (1975 – 1977) şi din 1978 încoace pe hard, an în care s-a mutat de la West Side Tennis Club, Forest Hills, Queens în actuala locaţie, USTA Billie Jean King National Tennis Center din Flushing Meadows, Corona Park.

De asemenea tranziţia de la amatorism la Era Open, atunci când au fost admişi şi profesioniştii, în 1968, a fost una dificilă la US Open, deşi turneele de la Roland Garros şi Wimbledon făcuseră acest pas, denunţând ipocrizia care guverna tenisul prin această separare.
Artizanul schimbării istorice pentru turneul de Mare Şlem american a fost Bob Kelleher, un absolvent al Universităţii Harvard, judecător de profesie, dar şi fost jucător de tenis şi căpitan al echipei de Cupa Davis a SUA, cu care a câştigat Salatiera în 1963.
El a reuşit să câştige bătălia cu factorii de decizie conservatori din tenisul american şi astfel prima ediţie deschisă tuturor s-a disputat în 1968. Câştigătorul turneului masculin, americanul Arthur Ashe, era încă amator şi nu a avut voie să-şi încaseze premiul de 14.000 USD, acesta revenindu-i vicecampionului Tom Okker, în timp ce campioana la feminin, britanica Viginia Wade, a fost recompensată cu 6.000 USD (sursă: tennis.com).

Ulterior, US Open a devenit un precursor, căci în 1973 a fost primul turneu de Mare Şlem care a acordat femeilor premii egale cu cele ale bărbaţilor,  campionii John Newcombe şi Margaret Court (ambii australieni) primind în acel an recompense financiare în valoare de 25.000 USD.

La sfârşitul ştirii, finalele din Era Open, cu Ilie Năstase campion la simplu în 1972 şi cu echipele Jimmy Connors / Ilie Năstase – campioni în 1975 şi Jean-Julien Rojer / Horia Tecău, deţinătorii titlului.

Credit Foto: usopen.org

*

În probele de simplu şi dublu masculin, punctele WTA şi premiile acordate (la dublu sunt indicate / pereche) pentru fiecare fază a turneului sunt următoarele:

*

Câştigătorul ediţiei trecute – Rafael Nadal este cap de serie 1 acum, iar campionii din proba de dublu Rojer / Tecău sunt capi de serie 6.

Tabloul de simplu este compus din 128 de jucători: 104 acceptaţi direct, 16 promovaţi din calificări şi 8 invitaţi (wild card-uri).

Capii de serie au fost repartizaţi astfel pe tablou:

Jumătatea superioară

sfertul 1

• optimea 1: Nadal [1], Khachanov [27], Sock [18], Edmund [16]
• optimea 2: Thiem [9], Bautista Agut [19], Shapovalov [28], Anderson[5]

sfertul 2

• optimea 1: Del Potro [3], Verdasco [31], Coric [20], Tsitsipas [15]
• optimea 2: Isner [11], Dzumhur [24], Raonic [25], Dimitrov [8]

Jumătatea inferioară

sfertul 3

• optimea 1: Cilic [7] (Copil), Mannarino [29], Cecchinato [22], Goffin [10]
• optimea 2: Schwartzman [13], Nishikori [21], Krajinovic [32], A. Zverev [4]

sfertul 4

• optimea 1: Djokovic [6], Gasquet [26], Pouille [17], Carreño Busta [12]
• optimea 2: Fognini [14], Chung [23], Kyrgios [30], Federer [2]

*

Câteva statistici:

• Total meciuri câştigate la turneele de Mare Şlem şi la US Open:

• Numărul de apariţii la turneele de Mare Şlem şi consecutive (la zi):

• Vârsta medie a jucătorilor la US Open (1990-2018). Cei 10 de peste 35 de ani de la ediţia actuală sunt: Roger Federer, Feliciano Lopez, Paolo Lorenzi, Julien Benneteau, David Ferrer, Tommy Robredo, Mikhail Youzhny, Carlos Belocq, Gilles Müller, Guillermo Garcia- Lopez.

• Félix Auger-Aliassime este primul jucător năcut în anul 2000 prezent pe tabloul principal al unui turneu de Mare Şlem. În 1991, Dinu Pescariu, la 17 ani şi o lună se califica pe tabloul principal, unde trecea un tur.

Credit Info: Twitter Luca Brancher

*

Tablourile turneelor ATP

*

Finalele US Open din Era Open la simplu şi dublu

1968	USA	Arthur Ashe[b]	NED	Tom Okker	14–12, 5–7, 6–3, 3–6, 6–3
1969	AUS	Rod Laver	AUS	Tony Roche	7–9, 6–1, 6–2, 6–2
1970	AUS	Ken Rosewall	AUS	Tony Roche	2–6, 6–4, 7–6(5–2), 6–3[g]
1971	USA	Stan Smith	TCH	Jan Kodeš	3–6, 6–3, 6–2, 7–6(5–3)
1972	ROU	Ilie Năstase	USA	Arthur Ashe	3–6, 6–3, 6–7(1–5), 6–4, 6–3
1973	AUS	John Newcombe	TCH	Jan Kodeš	6–4, 1–6, 4–6, 6–2, 6–3
1974	USA	Jimmy Connors	AUS	Ken Rosewall	6–1, 6–0, 6–1
1975	ESP	Manuel Orantes	USA	Jimmy Connors	6–4, 6–3, 6–3
1976	USA	Jimmy Connors	SWE	Björn Borg	6–4, 3–6, 7–6(11–9), 6–4
1977	ARG	Guillermo Vilas	USA	Jimmy Connors	2–6, 6–3, 7–6(7–4), 6–0
1978	USA	Jimmy Connors	SWE	Björn Borg	6–4, 6–2, 6–2
1979	USA	John McEnroe	USA	Vitas Gerulaitis	7–5, 6–3, 6–3
1980	USA	John McEnroe	SWE	Björn Borg	7–6(7–4), 6–1, 6–7(5–7), 5–7, 6–4
1981	USA	John McEnroe	SWE	Björn Borg	4–6, 6–2, 6–4, 6–3
1982	USA	Jimmy Connors	TCH	Ivan Lendl	6–3, 6–2, 4–6, 6–4
1983	USA	Jimmy Connors	TCH	Ivan Lendl	6–3, 6–7(2–7), 7–5, 6–0
1984	USA	John McEnroe	TCH	Ivan Lendl	6–3, 6–4, 6–1
1985	TCH	Ivan Lendl	USA	John McEnroe	7–6(7–1), 6–3, 6–4
1986	TCH	Ivan Lendl	TCH	Miloslav Mečíř	6–4, 6–2, 6–0
1987	TCH	Ivan Lendl	SWE	Mats Wilander	6–7(7–9), 6–0, 7–6(7–4), 6–4
1988	SWE	Mats Wilander	TCH	Ivan Lendl	6–4, 4–6, 6–3, 5–7, 6–4
1989	FRG	Boris Becker	TCH	Ivan Lendl	7–6(7–2), 1–6, 6–3, 7–6(7–4)
1990	USA	Pete Sampras	USA	Andre Agassi	6–4, 6–3, 6–2
1991	SWE	Stefan Edberg	USA	Jim Courier	6–2, 6–4, 6–0
1992	SWE	Stefan Edberg	USA	Pete Sampras	3–6, 6–4, 7–6(7–5), 6–2
1993	USA	Pete Sampras	FRA	Cédric Pioline	6–4, 6–4, 6–3
1994	USA	Andre Agassi	GER	Michael Stich	6–1, 7–6(7–5), 7–5
1995	USA	Pete Sampras	USA	Andre Agassi	6–4, 6–3, 4–6, 7–5
1996	USA	Pete Sampras	USA	Michael Chang	6–1, 6–4, 7–6(7–3)
1997	AUS	Patrick Rafter	GBR	Greg Rusedski	6–3, 6–2, 4–6, 7–5
1998	AUS	Patrick Rafter	AUS	Mark Philippoussis	6–3, 3–6, 6–2, 6–0
1999	USA	Andre Agassi	USA	Todd Martin	6–4, 6–7(5–7), 6–7(2–7), 6–3, 6–2
2000	RUS	Marat Safin	USA	Pete Sampras	6–4, 6–3, 6–3
2001	AUS	Lleyton Hewitt	USA	Pete Sampras	7–6(7–4), 6–1, 6–1
2002	USA	Pete Sampras	USA	Andre Agassi	6–3, 6–4, 5–7, 6–4
2003	USA	Andy Roddick	ESP	Juan Carlos Ferrero	6–3, 7–6(7–2), 6–3
2004	SUI	Roger Federer	AUS	Lleyton Hewitt	6–0, 7–6(7–3), 6–0
2005	SUI	Roger Federer	USA	Andre Agassi	6–3, 2–6, 7–6(7–1), 6–1
2006	SUI	Roger Federer	USA	Andy Roddick	6–2, 4–6, 7–5, 6–1
2007	SUI	Roger Federer	SRB	Novak Djokovic	7–6(7–4), 7–6(7–2), 6–4
2008	SUI	Roger Federer	GBR	Andy Murray	6–2, 7–5, 6–2
2009	ARG	Juan Martín del Potro	SUI	Roger Federer	3–6, 7–6(7–5), 4–6, 7–6(7–4), 6–2
2010	ESP	Rafael Nadal	SRB	Novak Djokovic	6–4, 5–7, 6–4, 6–2
2011	SRB	Novak Djokovic	ESP	Rafael Nadal	6–2, 6–4, 6–7(3–7), 6–1
2012	GBR	Andy Murray	SRB	Novak Djokovic	7–6(12–10), 7–5, 2–6, 3–6, 6–2
2013	ESP	Rafael Nadal	SRB	Novak Djokovic	6–2, 3–6, 6–4, 6–1
2014	CRO	Marin Čilić	JPN	Kei Nishikori	6–3, 6–3, 6–3
2015	SRB	Novak Djokovic	SUI	Roger Federer	6–4, 5–7, 6–4, 6–4
2016	SUI	Stan Wawrinka	SRB	Novak Djokovic	6–7(1–7), 6–4, 7–5, 6–3
2017	ESP	Rafael Nadal	RSA	Kevin Anderson	6–3, 6–3, 6–4

*

1968	Bob Lutz Stan Smith	Arthur Ashe Andrés Gimeno	11–9, 6–1, 7–5
1969	Ken Rosewall Fred Stolle	Charles Pasarell Dennis Ralston	2–6, 7–5, 13–11, 6–3
1970	Pierre Barthès Nikola Pilić	Roy Emerson Rod Laver	6–3, 7–6, 4–6, 7–6
1971	John Newcombe Roger Taylor	Stan Smith Erik van Dillen	6–7, 6–3, 7–6, 4–6, 7–6
1972	Cliff Drysdale Roger Taylor	Owen Davidson John Newcombe	6–4, 7–6, 6–3
1973	Owen Davidson John Newcombe	Rod Laver Kenneth Rosewall	7–5, 2–6, 7–5, 7–5
1974	Bob Lutz Stan Smith	Patricio Cornejo Jaime Fillol	6–3, 6–3
1975	Jimmy Connors Ilie Năstase	Tom Okker Marty Riessen	6–4, 7–6
1976	Tom Okker Marty Riessen	Paul Kronk Cliff Letcher	6–4, 6–0
1977	Bob Hewitt Frew McMillan	Brian Gottfried Raúl Ramírez	6–4, 6–0
1978	Bob Lutz Stan Smith	Marty Riessen Sherwood Stewart	1–6, 7–5, 6–3
1979	Peter Fleming John McEnroe	Bob Lutz Stan Smith	6–2, 6–4
1980	Bob Lutz Stan Smith	Peter Fleming John McEnroe	7–6, 3–6, 6–1, 3–6, 6–3
1981	Peter Fleming John McEnroe	Heinz Günthardt Peter McNamara	Walkover
1982	Kevin Curren Steve Denton	Victor Amaya Hank Pfister	6–2, 6–7, 5–7, 6–2, 6–4
1983	Peter Fleming John McEnroe	Fritz Buehning Van Winitsky	6–3, 6–4, 6–2
1984	John Fitzgerald Tomáš Šmíd	Stefan Edberg Anders Järryd	7–6, 6–3, 6–3
1985	Ken Flach Robert Seguso	Henri Leconte Yannick Noah	6–7, 7–6, 7–6, 6–0
1986	Andrés Gómez Slobodan Živojinović	Joakim Nyström Mats Wilander	4–6, 6–3, 6–3, 4–6, 6–3
1987	Stefan Edberg Anders Järryd	Ken Flach Robert Seguso	7–6, 6–2, 4–6, 5–7, 7–6
1988	Sergio Casal Emilio Sánchez	Rick Leach Jim Pugh	Walkover
1989	John McEnroe Mark Woodforde	Ken Flach Robert Seguso	6–4, 4–6, 6–3, 6–3
1990	Pieter Aldrich Danie Visser	Paul Annacone David Wheaton	6–2, 7–6, 6–2
1991	John Fitzgerald Anders Järryd	Scott Davis David Pate	6–3, 3–6, 6–3, 6–3
1992	Jim Grabb Richey Reneberg	Rick Leach Kelly Jones	3–6, 7–6, 6–3, 6–3
1993	Ken Flach Rick Leach	Martin Damm Karel Nováček	6–7, 6–4, 6–2
1994	Jacco Eltingh Paul Haarhuis	Todd Woodbridge Mark Woodforde	6–3, 7–6
1995	Todd Woodbridge Mark Woodforde	Alex O’Brien Sandon Stolle	6–3, 6–3
1996	Todd Woodbridge Mark Woodforde	Jacco Eltingh Paul Haarhuis	4–6, 7–6, 7–6
1997	Yevgeny Kafelnikov Daniel Vacek	Jonas Björkman Nicklas Kulti	7–6, 6–3
1998	Sandon Stolle Cyril Suk	Mark Knowles Daniel Nestor	4–6, 7–6, 6–2
1999	Sébastien Lareau Alex O’Brien	Mahesh Bhupathi Leander Paes	7–6, 6–4
2000	Lleyton Hewitt Max Mirnyi	Ellis Ferreira Rick Leach	6–4, 5–7, 7–6
2001	Wayne Black Kevin Ullyett	Donald Johnson Jared Palmer	7–6, 6–2, 6–3
2002	Mahesh Bhupathi Max Mirnyi	Jiří Novák Radek Štěpánek	6–3, 3–6, 6–4
2003	Jonas Björkman Todd Woodbridge	Bob Bryan Mike Bryan	5–7, 6–0, 7–5
2004	Mark Knowles Daniel Nestor	Leander Paes David Rikl	6–3, 6–3
2005	Bob Bryan Mike Bryan	Jonas Björkman Max Mirnyi	6–1, 6–4
2006	Martin Damm Leander Paes	Jonas Björkman Max Mirnyi	6–7(5–7), 6–4, 6–3
2007	Simon Aspelin Julian Knowle	Lukáš Dlouhý Pavel Vízner	7–5, 6–4
2008	Bob Bryan Mike Bryan	Lukáš Dlouhý Leander Paes	7–6(7–5), 7–6(12–10)
2009	Lukáš Dlouhý Leander Paes	Mahesh Bhupathi Mark Knowles	3–6, 6–3, 6–2
2010	Bob Bryan Mike Bryan	Rohan Bopanna Aisam-ul-Haq Qureshi	7–6(7–5), 7–6(7–4)
2011	Jürgen Melzer Philipp Petzschner	Mariusz Fyrstenberg Marcin Matkowski	6–2, 6–2
2012	Bob Bryan Mike Bryan	Leander Paes Radek Štěpánek	6–3, 6–4
2013	Leander Paes Radek Štěpánek	Alexander Peya Bruno Soares	6–1, 6–3
2014	Bob Bryan Mike Bryan	Marcel Granollers Marc López	6–3, 6–4
2015	Pierre-Hugues Herbert Nicolas Mahut	Jamie Murray John Peers	6–4, 6–4
2016	Jamie Murray Bruno Soares	Pablo Carreño Busta Guillermo García-López	6–2, 6–3
2017	Jean-Julien Rojer Horia Tecău	Feliciano López Marc López	6–4, 6–3

Credit Info: wikipedia.org