Slideshow – două imagini
Legenda fotografiilor pe site-ul Getty Images:
Simona Halep executând o lovitură în partida cu Angelique Kerber, în timp ce steagul României flutură în aer.
Simona Halep a acordat a 6-a conferinţă de presă la Australian Open 2018, după ce a câştigat partida din semifinalele turneului:
Întrebare: Încă un meci lung. Care este nivelul tău de încredere acum?
Simona: Este unul foarte ridicat, cum şi faptul că sunt foarte obosită este normal, căci am jucat atâtea meciuri şi am petrecut atâtea ore pe teren, dar sunt fericită şi acum nu mai contează nimic, decât că am câştigat acest meci şi că joc din nou o finală de Mare Şlem.
Întrebare: Îţi mai aminteşti de altă situaţie în care să fi salvat mingi de meci în două partide la acelaşi turneu?
Simona: Nu. Nu îmi amintesc şi în niciun caz nu la un turneu de Mare Şlem.
Întrebare: Simona, ai scris deja istorie. Eşti prima româncă în finala Australian Open.
Simona: Mă simt minunat. Sunt bucuroasă că voi juca a treia finală, poate e cu noroc, vom vedea sâmbătă. Sunt mândră că am putut sta în meci şi că am luptat până la capăt. E un sentiment plăcut şi aştept ultima partidă a turneului.
Întrebare: A fost primul turneu de Mare Şlem pe care l-ai jucat în calitate de cap de serie 1. A fost acesta un factor în modul cum ai abordat turneul? Ţi-a dat un spor de încredere?
Simona: Până acum nu m-a afectat şi cred că nici la ultimul meci nu va fi cazul. Am fost favorită şi în finala de la Roland Garros. Poate acum voi face o partidă mai bună, negândindu-mă la rezultat, relaxată, aşa cum am făcut-o până acum de-a lungul turneului, când am intrat să lupt pentru puncte şi game-uri şi nu pentru rezultat.
Întrebare: Ai vorbit despre cât de relaxaţi sunt australienii şi cât de mult te-a influenţat Darren Cahill în această privinţă. Ce influenţă a avut această stare de relaxare asupra modului cum ai abordat jocuri tensionate, pe muchie de cuţit, ca acesta?
Simona: M-a ajutat modul acesta de a gândi şi de a mă comporta pe teren. Nu a fost uşor, pentru că eram prea negativă. Aşa că am început să-mi schimb atitudinea. Am schimbat-o deja, dar mai am de lucru, vreau să progresez şi mai mult, căci atunci va fi mult mai bine în viitor.
Î.: Ai reuşit 50 de mingi câştigătoare astăzi…
Simona: Multe, nu? Tocmai mi-a transmis asta fratele meu. E incredibil. Dar, da, am fost agresivă. Am vrut să termin punctele mai repede, dar nu a fost uşor cu ea. Se mişcă foarte bine.
Î.: A fost pentru prima dată când ai reuşit atâtea mingi câştigătoare într-un meci?
Simona: Da, cred că da. Şi sper că nu va fi ultima dată.
Î.: Ce ţi-a trecut prin cap la 6-6 în decisiv?
Simona: Nu îmi mai aduc aminte. Dar nu m-am gândit la scor, am jucat punct cu punct. Au fost de fapt două momente în care am simţit că meciul s-a terminat, că nu mai am putere. Dar am servit destul de bine şi asta mi-a redat încrederea, iar faptul că nu am renunţat mi-a adus victoria.
Î.: După prima minge de meci pe care ai salvat-o te-ai uitat la antrenorul tău şi ai râs. Îţi aminteşti?
Simona: Da, am zâmbit, în sensul că “poate reuşesc din nou”. M-a ajutat că am fost relaxată şi că am luat situaţia ca atare. Nu am adăugat presiune şi cred că a fost o sincronizare bună.
Î.: Marţea trecută, după ce ţi-ai luxat glezna şi stăteai în camera de hotel, te gândeai că vei ajunge aici peste 10 zile?
Simona: Nu, căci era destul de rea accidentarea. Dar este asemănător cu Roland Garros, sunt din nou în finală. Am căpătat încredere, după primul meci pe care am putut să-l continui şi să-l câştig în prima rundă şi de aceea am fost convinsă şi că glezna mea va rezista în continuare.
Î.: În timpul meciului ai studiat-o pe Kerber? Sau ai fost concentrată doar aspura ta?
Simona: M-am concentrat la jocul meu, dar mă gândeam şi cum să închid mai repede punctele, căci îmi returna fiecare minge. La 4-3 în primul set, când am avut minge de break şi mingea ei a atins linia, am fost puţin descumpănită. Oricum ştiam că este o luptătoare şi am conştientizat că trebuie să păstrez balanţa între ardoare şi autocontrol.
Î.: Caroline, care va lupta pentru primul ei titlu de Grand Slam este o adversară cu un stil asemănător cu cel al lui Kerber. La ce te aştepţi?
Simona: Nu vreau să schimb nimic. Este o partidă obişnuită şi jocul va fi similar cu cel de astăzi. Am jucat de multe ori împotriva ei. Voi avea mult de muncă. Sunt pregătită pentru asta. Va fi o provocare, poate cea mai mare, pentru că toate lucrurile converg către asta. Primul turneu de Mare Şlem al anului, prima finală aici, aşa că mă gândesc ca la ceva plăcut, nimic mai mult.
Î.: Când ai avut de salvat cele două mingi de meci la ce te gândeai? Să-i citeşti serviciul? La tactică?
Simona: Am încercat să lovesc mingea, fără să fiu speriată că am de salvat două mingi de meci. Şi cred că am jucat bine acele mingi, tocmai de aceea le-am câştigat şi apoi am ştiut că sunt încă în viaţă şi că pot să continui.
Î.: Simona, faptul că ai devenit numărul 1 în lume este deja o realizare extraordinară. Ce ar însemna să câştigi şi un turneu de Mare Şlem?
Simona: Ar însemna mai mult decât numărul 1. Este de asemenea visul meu să câştig un turneu de Mare Şlem, dar este mereu foarte greu când eşti atât de aproape. Am avut această oportunitate de două ori. La ultima am fost foarte aproape. Nu ştii niciodată, dar faptul că am ajuns din nou în finală arată că am destulă putere ca să repet rezultatul şi dacă nu se va întâmpla sâmbătă, voi rămâne puternică şi voi continua să mă gândesc şi să visez la altele.
Î.: Cum rezistă glezna? Căci la raliul de 26 de lovituri nu părea să fie afectată.
Simona: Nu m-am gândit atunci la gleznă. Acum piciorul drept e mai rău, pentru că am apăsat mai mult pe el. E greu dar nu vreau să mă gândesc la asta acum. Voi da tot ce pot acum şi apoi îmi voi lua o vacanţă pe cinste.
Î.: O întâlneşti pe Wozniacki în faţa căreia ai pierdut ultimele 3 întâlniri, ultima dată la Singapore în două seturi. Ce o face pe Wozniacki o adversară atât de dificilă?
Simona: Felul în care joacă. Nu greşeşte. Se deplasează foarte bine. Aşa că este o adversară foarte puternică. Am jucat de multe ori cu ea. Am şi câştigat. Este alt meci, unul dur, emoţiile sunt evidente, presiunea la fel pentru fiecare dintre noi. Aşa că vom vedea ce se întâmplă.
Î.: Aici ai creat diferenţa? Că nu-ţi mai e frică să pierzi?
Simona: Da, este un sentiment plăcut şi un spor de încredere. Rezultatul nu mai contează acum şi faptul că gândesc astfel m-a ajutat.
Î.: Cum eşti acum faţă de Simo din vară, cea de la Roland Garros?
Simona: Sunt mai experimentată, mai puternică psihic, dar şi modul în care joc este diferit. 50 de mingi câştigătoare! 8 aşi, dacă vă puteţi imagina asta, antrenorul mi-a spus asta! Sunt altfel şi sper să rămân aşa şi sâmbătă.
