Wimbledon 2017: Monica Niculescu şi Angel Chan, rezultat excepţional. Cronica unei partide dramatice

Victoria perechii Monica Niculescu şi Hao-Ching Chan din semifinalele turneului de Mare Şlem, Wimbledon 2017 a fost obţinută la capătul unei partide lungi dar şi extrem de tensionate.

Motivul a fost echilibrul perfect între cele două perechi care nu s-a rupt decât într-un târziu tocmai din cauza simetriei ce a existat între ele:

• mai întâi coeziunea extrem de redusă ale cuplurilor, ambele la de-abia cel de-al doilea turneu jucat împreună
• apoi situaţia creată de diferenţa de valoare din interiorul aceluiaşi cuplu. Dacă la perechea “noastră”, Monica a fost la fel ca în sferturi jucătoarea mai bună, acum ea şi-a găsit la adeversare o contrapondere în micuţa japoneză Makoto Ninomiya, o jucătoarefoarte tehnică, dar şi sigură pe jocul ei, cu extrem de multe reuşite, în timp ce Voracova a greşit mult şi a avut ca reuşite izolate doar câteva loburi spectaculoase şi ceva aşi.

Ironia face ca tocmai de la cele două lidere să se fi creat diferenţa în favoarea adversarelor lor: Când Monica Niculescu şi-a pierdut serviciul în setul 2, adversarele şi-au adjudecat manşa, iar break-ul pe serviciul lui Ninomiya a asigurat cuplului româno-taiwanez calificarea în finală.

Şi ca să-i facem dreptate lui Angel Chan, descrierea de la început nu i s-a mai potrivit după ce a primit un time-out medical în setul decisiv la 3-4: din acel moment parcă a intrat o altă jucătoare pe teren, n-a mai greşit şi a avut câteva lovituri excelente în momentele cheie, deşi se schimonosea de durere.

De precizat legat de desfăşurarea scorului că Niculescu / Chan au ratat două mingi de set în prima manşă şi au trebuit să şi-o adjudece apoi în tie-break şi că seturile 2 şi 3 nu au avut break-uri, decât în jocurile finale, în schimb oportunităţi de break au fost o puzderie de-a lungul partidei (vezi statistica) din care trei sferturi pentru Monica şi Angel, ceea ce a făcut ca partida să fie extrem de greu de urmărit pentru cei implicaţi emoţional, aşa cum am fost noi.

Şi în sfârşit toată admiraţia pe care cuvintele nu o pot exprima decât neîndemantic atât pentru jocul excepţional al Monicăi, dar şi pentru determinarea ieşită din comun cu care a abordat partida – şi în general turneul – dar şi pentru atitudinea colegială de are a dat dovadă faţa de partenera ei.
De ce parteneră are parte mezina Chan!