Articol de Patricia Onu, Tenisbox
Marea finală WTA, venim! Sau cel puţin aşa am vrea, iar dacă nu fizic haideţi cel puţin să dăm un tur virtual. Avem aşa: Turneul Campionelor WTA, un turneu de tenis ce se ţine negreşit în fiecare an la sfârşit de sezon, fiind dedicat cu precădere jucătoarelor clasate în vârful ierarhiei. Prima ediţie s-a ţinut în 1972 şi de atunci au tot intervenit modificări în ceea ce priveşte luna de desfăşurare, oraşul gazdă sau numărul de participante.
Încă din anul 2003 s-a mers pe formulă de opt jucătoare la simplu, care mai de care mai talentate, grupate în câte două grupe round robin, precum şi patru echipe la dublu.
După cele patru turnee de Grand Slam, Finalele WTA reprezintă următorul eveniment ca importanţă din lumea tenisului feminin, respectând aceaşi poziţionare şi din punct de vedere al câştigurilor băneşti dar şi al punctelor WTA.
Jucătoarea care a rămas consacrată în istoria acestui turneu este Martina Navratilova, câştigând 8 titluri la simplu şi 12 la dublu. Asta da performanţă!
Totul a început în Octombrie 1972, în Boca Raton, Florida (USA), sub forma unui eveniment menit să încheie o serie de turnee sponsorizate de Virginia Slims, de aici rezultând denumirea de atunci, Circuitul Virginia Slims. Doi paşi, încă două ediţii până în 1974, şi evenimentul continuă să se desfăşoare în octombrie, că doar toamna se numără bobocii; numai că, în 1975, a migrat în calendar către începutul anului, în luna Martie. Şi a tot fost aşa, până în 1986, an ce a adus o nouă abordare, aşa încât s-a decis desfăşurarea evenimentului la sfârşit de an.
Ca şi oraşe gazdă avem în felul următor: Los Angeles, California din 1974 până în 1976, Madison Square Garden (MSG) în New York în 1977. Doar în 1978 s-a petrecut o abatere, turneul mutându-se în Oakland, California, pentru a reveni în MSG până în anul 2000.
Apoi, ca şi cum s-ar fi plictisit, turneul schimbă cu totul decorul, îşi face bagajele şi se mută repejor în Mūnchen, Germania. Şi nu i-a fost de ajuns, pleacă şi de aici, tocmai în Los Angeles, între 2002 şi 2005. De aici caracterul pelerin nu mai e o surpriză, ediţiile 2006, 2007 se ţin cu în Madrid, Spania. 2008-2010 ne plimbă prin Doha, Qatar ca să ajungem în Istanbul, Turcia între 2011-2013.
Aţi obosit? Ei bine, puteau fi mai multe. Iar din anul 2014, 43 de oraşe şi-au manifestat dorinţa de a găzdui turneul. Însă Singapore câştigă această onoare pentru o perioadă de cinci ani. Gata, le-am trecut în revistă.
Detalii tehnice? Negreşit, iată: în perioada 1984-1998 turneul a adoptat regula 3 din 5, pentru fiecare tur, fiind aşadar singurul turneu feminin care proceda astfel. Din 1999 se schimbă regula, rămânându-se pe 2 din 3. A, şi încă ceva: începând cu ediţia din 2014 a fost sporit numărul de participanţi la dublu, de la patru echipe la opt.
Fericitul câştigător al turneului, tot cu 2014 începând, se chiverniseşte cu trofeul Billie Jean King.
Iată şi lista exhaustivă a finalelor jucate până acum:
| Campioană | Finalistă | Rezultatul Finalei | |
|---|---|---|---|
| 1972 |  Chris Evert |
 Kerry Melville Reid |
7–5, 6–4 |
| 1973 | Chris Evert (2) |
Nancy Richey Gunter |
6–3, 6–3 |
| 1974 | Evonne Goolagong Cawley |
Chris Evert |
6–3, 6–4 |
| 1975 | Chris Evert (3) |
 Martina Navratilova |
6–4, 6–2 |
| 1976 | Evonne Goolagong Cawley (2) |
Chris Evert |
6–3, 5–7, 6–3 |
| 1977 | Chris Evert (4) |
 Sue Barker |
2–6, 6–1, 6–1 |
| 1978 | Martina Navratilova |
Evonne Goolagong Cawley |
7–6(7–0), 6–4 |
| 1979 | Martina Navratilova (2) |
Tracy Austin |
6–3, 3–6, 6–2 |
| 1980 | Tracy Austin |
Martina Navratilova |
6–2, 2–6, 6–2 |
| 1981 | Martina Navratilova (3) |
Andrea Jaeger |
6–3, 7–6(7–3) |
| 1982 |  Sylvia Hanika |
Martina Navratilova |
1–6, 6–3, 6–4 |
| 1983 | Martina Navratilova (4) |
Chris Evert |
6–2, 6–0 |
| 1984 | Martina Navratilova (5) |
Chris Evert |
6–3, 7–5, 6–1 |
| 1985 | Martina Navratilova (6) |
Helena Suková |
6–3, 7–5, 6–4 |
| 1986 (Mar.) | Martina Navratilova (7) |
Hana Mandlíková |
6–2, 6–0, 3–6, 6–1 |
| 1986 (Nov.) | Martina Navratilova (8) |
Steffi Graf |
7–6(8–6), 6–3, 6–2 |
| 1987 | Steffi Graf |
 Gabriela Sabatini |
4–6, 6–4, 6–0, 6–4 |
| 1988 | Gabriela Sabatini |
Pam Shriver |
7–5, 6–2, 6–2 |
| 1989 | Steffi Graf (2) |
Martina Navratilova |
6–4, 7–5, 2–6, 6–2 |
| 1990 |  Monica Seles |
Gabriela Sabatini |
6–4, 5–7, 3–6, 6–4, 6–2 |
| 1991 | Monica Seles (2) |
Martina Navratilova |
6–4, 3–6, 7–5, 6–0 |
| 1992 |  Monica Seles (3) |
Martina Navratilova |
7–5, 6–3, 6–1 |
| 1993 | Steffi Graf (3) |
 Arantxa Sánchez Vicario |
6–1, 6–4, 3–6, 6–1 |
| 1994 | Gabriela Sabatini (2) |
Lindsay Davenport |
6–3, 6–2, 6–4 |
| 1995 | Steffi Graf (4) |
Anke Huber |
6–1, 2–6, 6–1, 4–6, 6–3 |
| 1996 | Steffi Graf (5) |
 Martina Hingis |
6–3, 4–6, 6–0, 4–6, 6–0 |
| 1997 | Jana Novotná |
 Mary Pierce |
7–6(7–4), 6–2, 6–3 |
| 1998 | Martina Hingis |
Lindsay Davenport |
7–5, 6–4, 4–6, 6–2 |
| 1999 | Lindsay Davenport |
Martina Hingis |
6–4, 6–2 |
| 2000 | Martina Hingis (2) |
Monica Seles |
6–7(5–7), 6–4, 6–4 |
| 2001 | Serena Williams |
Lindsay Davenport |
walkover |
| 2002 |  Kim Clijsters |
Serena Williams |
7–5, 6–3 |
| 2003 | Kim Clijsters (2) |
Amélie Mauresmo |
6–2, 6–0 |
| 2004 |  Maria Sharapova |
Serena Williams |
4–6, 6–2, 6–4 |
| 2005 | Amélie Mauresmo |
Mary Pierce |
5–7, 7–6(7–3), 6–4 |
| 2006 | Justine Henin |
Amélie Mauresmo |
6–4, 6–3 |
| 2007 | Justine Henin (2) |
Maria Sharapova |
5–7, 7–5, 6–3 |
| 2008 | Venus Williams |
Vera Zvonareva |
6–7(5–7), 6–0, 6–2 |
| 2009 | Serena Williams (2) |
Venus Williams |
6–2, 7–6(7–4) |
| 2010 | Kim Clijsters (3) |
 Caroline Wozniacki |
6–3, 5–7, 6–3 |
| 2011 | Petra Kvitová |
 Victoria Azarenka |
7–5, 4–6, 6–3 |
| 2012 | Serena Williams (3) |
Maria Sharapova |
6–4, 6–3 |
| 2013 | Serena Williams (4) |
 Li Na |
2–6, 6–3, 6–0 |
| 2014 | Serena Williams (5) |
 Simona Halep |
6–3, 6–0 |
| 2015 |  Agnieszka Radwańska |
Petra Kvitová |
6–2, 4–6, 6–3 |
| 2016 |
