(click pentru a naviga în galerie. Credit Foto: wimbledon.com)
După ce în 2013 devenea primul britanic care câştiga turneul de la Wimbledon după 77 de ani, Andy Murray a confirmat astăzi acel rezultat şi a câştigat din nou turneul în urma finalei:
Andy Murray (2) [2] – Milos Raonic (7) [6] 6-4, 7-6(3), 7-6(2)
Partida a durat 2h47′
(click pentru a mări imaginea. Credit Info: wimbledon.com)
Partida pare foarte echilibrată dacă privim scorul, dar învingătorul nu a stat nicio clipă sub semnul îndoielii, căci Murray a dominat partida. Mărturie stau doar cele două mingi de break a lui Raonic care au venit de-abia în setul 3, la 2-2. În schimb, Murray a avut 7, din care e adevărat a concretizat doar una – cea care i-a adus primul set – dar tie-break-urile au fost doar o simplă formalitate pentru el.
Tactica lui Raonic a fost de la bun început evidentă: atacul, de preferinţă la fileu. Dar tot din statistică citim şi cum s-a materializat ea: prin multe puncte pierdute. Fie poziţionarea a fost una greşită, fie lipsa fineţei l-a privat pe Raonic de anumite puncte, fie passing-urile lui Murray au fost sclipitoare.
În sfârşit, în plan mental, în timp ce motivaţia lui Murray a fost una uriaşă, reconfirmarea victoriei din 2013, terenul propriu şi poate chiar speranţele tuturor britanicilor care-l privesc ca pe un simbol, ca pe “ultima speranţă a Britaniei”, cum spunea doar pe jumătate în glumă un ziarist la conferinţa de presă, Raonic părea că nu poate concepe că poate să facă şi ultimul pas, impresie creată de lipsa de experienţă la un asemenea nivel, aceasta fiind prima sa finală de Mare Şlem. Desigur că toate aceste mici imperfecţiuni odată rezolvate, probabil că Milos va avea un cuvânt foarte greu de spus pe viitor în circuit.
Pentru Andy Murray, titlul de la Wimbledon 2016 reprezintă cel de-al 3-lea titlu de Mare Şlem – are şi US Open 2012 în palmares – şi cel de-al 58-lea al carierei.
