Ieri, între două victorii, Gabriela Ruse a acordat un interviu site-ului italian (Chiasso se află în zona de limbă italiană a Elveţiei, chiar la graniţa cu Italia) “Spazio Tennis.com“:
În introducere, autorul interviului Michele Galoppini (@MikGaloppini) remarcă seria excelentă a Gabrielei – 30 de victorii din 32 de meciuri – şi de asemenea subliniază că ea s-a prezentat cu un zâmbet larg: “Gabi”.
Vremea a fost atât de vântoasă astăzi!
Da, dar am jucat ultimele 7 turnee pe o asemenea vreme, aşa că m-am obişnuit (râde). Şi la câte victorii am obţinut, mă gândesc că poate mă ajută (râde).
Ai jucat foarte bine astăzi (se referă la meciul cu Grammatikopoulou, n.n.), concentrată, agresivă, precisă…
Am putut să-mi etalez tenisul astăzi, sunt bucuroasă că am câştigat făcând un meci atât de bun…
Tenisul tău pare mai potrivit pentru hard, decât pentru zgură (Chiasso se desfăşoară pe zgură, n.n.), greşesc?
De fapt suprafaţa mea forită este iarba! Am jucat destul de bine la Wimbledon, dar îmi place şi zgura.
Totuşi nu sunt atât de multe turnee pe iarbă, ai vrea să ai mai multe oportunităţi să joci pe această suprafaţă?
Da, sigur, că aş vrea, dar din păcate…
Şi pentru că în calendarul ITF este destul de greu să găseşti turnee pe iarbă.
De fapt, nu ştiu. Când jucam în circuitul juniorilor, erau 3 sau 4 turnee pe iarbă, dacă-mi aduc bine aminte, dar nu mai multe. Erau turnee înainte de Wimbledon şi unul după. Atât.
Clasamentul tău se îmbunătăţeşte rapid, poate ar trebui să-ţi încerci şansele în turnee WTA pe iarbă.
O să încerc. Nu e uşor, dar totul este posibil.
Ai venit aici cu 25 de victorii din 27 de meciuri jucate, şi acum eşti la 30 din 32. Aş spune că asta este foarte convingător până acum. Ce s-a îmbunătăţit faţă de sezonul trecut?
Hmmm, cred că nimic în mod special. Adică, am avut aceeaşi echipă, dar poate că sunt doar mai încrezătoare. Totul este la fel, încerc să lucrez cât mai bine în fiecare zi la antrenamente.
Am vorbit zilele trecute cu Jil Teichmann (jucătoare elveţiană de 18 ani, 389 WTA, n.n.) şi ea mi-a spus că diferenţa între circuitul de juniori şi cel Pro nu e atât de mare, dar că trebuie să schimbi abordarea legată de viaţa în tenis şi de meciuri. Eşti de acord cu ea?
Sunt total de acord cu ea. La primele turnee în circuitul Pro, nu am obţinut rezultatele pe care mi le-am dorit, pierdeam în calificări, chiar dacă jucam bine. Nu mergeau lucrurile ca la juniori. Apoi am avut şansa să joc într-un turneu WTA la Bucureşti, am câştigat împotriva Alexandrei Cadanţu şi deodată am devenit mai încrezătoare şi totul a început să meargă mai bine. Lucrez din nou cu fostul meu antrenor (Dan Manciu, n.n.), căci îmi schimbasem echipa acum un an, dar nu a fost atât de bine pe cât mă aşteptam, şi acum totul este perfect.
În România tenisul devine din ce în ce mai important. Aveţi o echipă mare: este desigur Simona Halep, dar şi multe alte nume mari. Cum credeţi că această stare de fapt poate să vă ajute pe voi, cele tinere?
Pentru noi, să fie atât de mulţi jucători buni este foarte important. Mereu fetele ne explică cum e să fii acolo, sus în clasament, şi asta ne este foarte util.
Care este favorita ta dintre jucătoarele românce?
Cred… (râde). Asta e o întrebare bună… Cred că Monica Niculescu. Este foarte specială, foarte amabilă şi avem o prietenie foarte bună.
Şi jucătoarea ta favorită, în general?
La asta e mai uşor de răspuns: Victoria Azarenka.
Urmăreşti des tenisul feminin?
Da, desigur. Şi la Şlem-uri, oricând am şansa să merg, mă duc la antrenamentele, la meciurile lor. Sper că o să ajung şi la cele ale Azarenkăi. Este foarte mare.
Ai jucat Mari Şlemuri desigur, la junioare? Cum este atmosfera acolo?
Da, recent la Australian Open. Atmosfera este… destul de frumoasă! Minunată. Prima dată am jucat în calificări la Roland Garros. M-am calificat pe tabloul principal şi am pierdut în sferturile de finală. Prima dată mi-am zis: “Doamne , o să fie atât de dur acolo”, dar nivelul este destul de uniform. Doar în ultimele faze, din semifinale, trebuie să fii foarte puternic mental, şi asta e! Apoi, la Wimbleon am fost foarte încrezătoare, deşi pierdusem în primul tur la turneul dinainte, Roehampton. A fost extrordinar acolo şi am ajuns în semifinale.
Am scris pe o reţea de socializare că vin aici şi am întrebat care sunt fetele pe care n-am voie să le ratez. Pot să-ţi spun că cineva mi-a atras atenţia: “n-o scăpa pe Gabi Ruse, va deveni cineva important în România”. Ştiai că o să ajungi cineva important în România?
(Râde) E plăcut să aud asta. E ciudat, pentru că atunci când ajung acasă, fetele de aceeaşi vârstă sunt puţin ciudate cu mine, poate cred că am anumite “probleme”, sau sunt arogantă. De fapt încerc să fiu drăguţă cu toată lumea şi dacă nu vorbesc cu alte fete, asta este pentru că sunt timidă. Nu fac nimic rău nimănui.
Şi simţi presiunea de a fi o speranţă atât de mare pentru tenisul românesc?
Nu simt multă presiune. Încerc doar să-mi joc cel mai bun tenis pe teren. Mai mult, familia mea nu pune presiune pe mine şi asta este cel mai bun lucru pentru un jucător de tenis.
Ultima întrebare, cea tipică: ţelurile tale pentru acest sezon şi marele vis al carierei tale?
Ţelul meu este să termin sezonul în primele 200, dar mai înainte de toate nu vreau să mă accidentez, căci acesta este lucrul cel mai important şi apoi totul devine posibil. Cel mai mare vis? Bineîneţeles, vreau să fiu următorul număr 1 în lume! Ăsta e un vis foarte mare (râde).
Mulţumesc lui Daniel Radu pentru semnalare variantei în limba engleză a interviului.
