Partea a doua – Orange Bowl
Turneul Orange Bowl al categoriilor U16 si U18 se joacă la Plantation, o localitate cuprinsa în aria metropolitană a oraşului Miami. Am ajuns sâmbătă împreună cu Oana Gavrilă, Georgia Crăciun, Călin Manda şi Vincenţiu Niculescu, însoţiţi de domnul antrenor Dragoş Enache. La hotel, ne-am reunit cu Nicole Tătăruş şi Ioana Mincă. Ele ajunseseră de câteva zile, având în vedere calificările pe care trebuia să le joace Nicole şi care se tot amânau din cauza ploii.
Vremea ploioasă avea să continue şi peste weekend, aşa că nici antrenamente nu am prea făcut, nici Miami Beach nu am văzut. Trebuie să subliniez atitudinea atentă a domnului Dragoş Enache, care în fiecare dimineaţă ne aducea sandwich-uri proaspete, cacao cu lapte şi ceai, noi neavând micul dejun inclus la hotel!
Printre reprizele de ploaie, duminică am reuşit să facem, la o bază din apropiere, un antrenament de acomodare cu noua suprafaţă de zgură, total diferită de hard-ul din IMG Academy Bollettieri. Ploaia ne-a urmărit şi luni, când s-a reuşit finalizarea tabloului de calificări, dar s-au amânat meciurile din primul tur ale tabloului principal.
De marţi, turneul a pornit cu motoarele la turaţie maximă, şi eu la fel, cu dorinţa de a nu pleca acasă fără portocalele mult râvnite de atâtea generaţii de tenismeni juniori. Dimineaţă, am învins cu 6-3, 7-5 o californiancă foarte motivată, având din nou parte de un meci tare încă din primul tur. La dublu, în sfârşit am intrat în turneu alături de partenera pe care mi-am dorit-o, poloneza Ania Hertel, cu care am avut încredere că pot face un rezultat mare. Am câştigat fără probleme contra unui cuplu american cu 6-1, 6-2.
Miercuri, ziua celor trei meciuri! Am început contra unei alte reprezentante a ţării gazdă, o jucătoare extraordinar de tenace, care juca un tenis foarte bun şi m-a solicitat la maxim. Am obţinut o victorie foarte muncită în două seturi la tie-break 7-6(2), 7-6(5). Al doilea meci al zilei l-am jucat la doua ore diferenţă şi oboseala din primul meci şi-a spus cuvântul: am pierdut la o altă americancă de origine chineză, după un meci disputat: 5-7, 4-6. Iată cum uneori tragerea la sorţi şi vremea pot influenţa decisiv parcursul într-un turneu.
Mi-am zis că de acum trebuie să uit tot ce s-a întâmplat la simplu şi să mă concentrez pe meciurile de dublu, să mă motivez pe mine şi pe Ania pentru a câştiga fiecare meci, pas cu pas! Seara, am intrat foarte hotărâte şi după un meci cu super tie-break, pe care l-am câştigat la 12, am căpătat o mai mare încredere în noi şi perechea noastră a devenit mai puternică. Următoarele zile au continuat cu minunatul domn Dragoş Enache care avea grijă de noi, cu antrenamentele făcute împreună dimineaţa şi cu meciurile de dublu după-amiaza.
După încă două meciuri încheiate cu victorii în super tie-break, am ajuns în sâmbăta plecării. Biletele de avion de întoarcere pentru delegaţia noastră – U16 si U18 – au fost luate pentru data de 12 decembrie 2015, nefiind prevăzută posibilitatea ca cineva dintre noi să joace finala şi să mănânce portocalele mult dorite. Două dintre noi au dat peste cap aceste calcule, arătând că avem valoarea de a juca în finalele acestui neoficial campionat mondial al juniorilor. Poate că de-acum înainte, jucătorii români vor fi priviţi cu mai multă seriozitate şi încredere, mai ales în propria lor ţară!
Duminică, România a fost prezentă în ambele finale U16 fete, la simplu de Nicole Tătăruş, iar la dublu de Mihaela Mărculescu!
În dimineaţa finalei, ne-am încălzit între noi şi în mai multe reprize, din cauza unei ploi sâcâitoare. În finală, am luptat cât am putut de bine pentru a încheia pe prima poziţie. De aceasta dată însă, al patrulea super tie-break consecutiv nu ne-a mai fost favorabil: 3-6, 6-4, 6-10 şi a trebuit să ne mulţumim cu titlul de vicecampioane. Dar dorinţa de a mânca portocale ni s-a îndeplinit atât mie, cât si Aniei Hertel, partenera şi prietena mea!
La înmânarea trofeului, atât de vestitul şi doritul ORANGE BOWL, m-am simţit mândră şi fericită, pentru mine şi pentru ţara mea, pe care am reprezentat-o cu cinste la ambele turnee americane şi despre care am făcut încă odată să se vorbească la superlativ!
Luni, în ultima zi petrecută în Lumea Nouă, ne-am făcut bagajele, Nicole – finalistă la simplu – ne-am luat la revedere de la componenţii echipei de 14 ani – Smaranda Corneanu, Roxana Manu, Filip Jianu şi Nini Dica – urându-le mult succes în turneul ce aveau sa îl înceapă miercuri şi am plecat cu domnul antrenor Micula să mai vizităm un mall şi vestita Miami Beach.
Seara, domnul Micula ne-a lăsat în Miami Airport, două fete singure, cu trofeele în braţe şi aşa ne-am început călătoria de întoarcere. Zborul a fost liniştit, cu vizionări de filme în cele peste zece ore deasupra Atlanticului şi Europei, din care jumătate în noapte. Am trecut cu bine prin aeroportul Ataturk din Istanbul şi marţi, în jurul orei 21, am ajuns la Otopeni unde am fost întâmpinate de cele mai dragi persoane din lume, părinţii noştri!
Vreau să închei prin a mulţumi încă o dată părinţilor mei, care mă iubesc, mă sprijină şi mă încurajează în tot ce fac, întregii mele familii, antrenorilor mei Cornel Enache şi Daniel Dragu, Aurel Neagu şi Valentin Mitrea, colectivului de profesori de la Colegiul National de Informatică „Tudor Vianu”, doamnei directoare Corina Vinţ şi domnului diriginte Marcel Homorodean, colegilor mei, care mă ajută şi mă susţin!
De asemenea, doresc să mulţumesc oficialilor din Ministerul Tineretului şi Sportului şi oamenilor de bună credinţă din Federaţia Română de Tenis, care au făcut posibilă această deplasare şi a căror încredere le-am răsplătit-o prin rezultatele mele!
Prima parte a Jurnalului Mihaelei Mărculescu este aici
Credit Foto: Arhiva Mihaelei Mărculescu
